Gust bun la Milano

islo5

 

Masa într-un restaurant italienesc devine cu siguranță un adevărat festin! Orice călătorie în Italia presupune și o masă la restaurant pentru a experimenta gusturi noi, tradiții,  obiceiuri diferite, și de ce nu, o altă combinație a ingredientelor.

E bine de știut ca mesele italienilor nu funcționează după zicala ‘dimineața e bine să mănânci ca un rege, la prânz ca un prinț și seara ca un cerșetor’. Din contră, micul dejun este compus dintr-un espresso sau cappuccino alături de o prăjitura sau un croissant, prânzul a fost scurtat din cauza ritmului de lucru, iar cina poate dura până la patru ore.  Avem Antipasto – aperitivul unde putem servi bruschetta (pâine prăjită cu usturoi, ulei de măsline, roșii), carne afumată-prosciutto, salami, salată caprese – roșii cu mozzarella. Primul fel de mâncare, Primo, poate contine supe- minestrone, risotto, paste diverse, spanac, ricotta, iar la felul doi, Secondo, putem servi carne, preparate din pește si fructe de mare. Mesele se încheie cu un digestivo. La desert, Dolce , avem de ales intre Tiramisu, Sorbetto-șerbet de lămâie, înghețată – gelato și alte deserturi ale casei.

De asemeni, luați aminte că un ristorante este de obicei scump, o trattoria este administrată de membrii unei familii și este mai ieftină, iar osteria este un local simplu, ieftin, un pub, care oferă în principal aperitive.

Umblând pe străduțe putem întâlni  renumitele Pasticceria (cafenea, cofetărie) unde ne putem opri pentru o gustărică dulce între două muzee. Pasticceria Marchesi este una din cele mai vechi si renumite din Milano, fiind deschisă în 1824, iar preparatele sunt gătite după rețete vechi folosind cât mai mute ingrediente naturale și proaspete. Pasticceria Marchesi se afla pe Santa Maria alla Porta, pe lângă Galeriile Ambrosiene.  Din păcate, nu am reușit să gust din bunătățile renumite. Am ajuns duminica pe la ora 13 când, surpriză! – era închis.

IMG_2813

In Milano, la fel ca peste tot in Italia, nu trebuie sa ratați o porție, cât de mare se poate pentru mine, de Gelato.  Înghețata italiană este fină, cremoasa, de o mie de feluri, că nu ști ce sa alegi, și fie vară, fie iarnă, fie ploaie, fie vânt nu pot rezista vitrinelor ispititoare.

Nu trebuie ratată înghețata de la Grom, este artizanală și de cea mai bună calitate, adică nu are conservanți, arome și coloranți. Am încercat de ciocolata, nocciola, măr si stracciattela DE-LI-CIO-SĂ.

O gelaterie Grom se află în zona Domului, pe lăngă Teatro di Scala și ar fi păcat să o ratați.

Am savurat înghețată si la Cafeteria Dante, o cafenea cochetă de pe lângă Dom si la alt restaurant la desert, însă tot la Grom mi-a rămas gândul.

grom

dante

Revenind la felurile principale, recomandarea este, dacă tot ați ajuns la Milano și doriți să mâncați ceva buuun  de tot,  să încercați să va documentați mai mult cu privire la restaurante. Ideea e că cele din jurul Domului sau a altor puncte turistice sunt în general scumpe, iar unele chiar de calitate îndoielnică. Am nimerit la prânz la un restaurant de pe lângă San Ambrogio, unde la 10 euro am primit o felie de pizza cu blat de trei degete și o lasagna, ambele semipreparate și cam dezgustătoare.

Din cercetările mele făcute pe internet înainte de plecare cel mai bine se mănâncă pe Garibaldi și în zona Navigli. Nu am ajuns în aceste zone pentru masă, însă recomand din tot sufletul restaurantul L’Isola del Tresore din zona Porta Romana (metrou Missoni). Restaurantul este  afacere de familie, iar în  interior a fost create  atmosfera de pe insula Sardinia – pereții sunt decorați cu tablouri de toate dimensiunile cu plajele și apa mării turcoaz.  Noi am fost cazați aproape, iar restaurantul ne-a fost recomandat de către cei de la hotel. De afară nu pare cine știe ce, însă mâncarea este foarte bună cu preparate din pește proaspăt, fructe de mare și deserturi de îți pare rău ca nu mai ai loc în burtă ca să le termini. Totuși atenție mare  la prețuri, o cină în doi cu două-trei feluri de mâncare, o sticla de vin și desert poate ajunge și la 80-90 de euro.

În prima seară am încercat prosciutto di Parma, salată asortată, legume la grătar, ravioli cu spanac si ricotta, porcinni cu vită și desertul casei:  tort de ciocolata (cel mai bun pe care l-am mâncat) și înghețată.  A doua seara am luat la aperitiv fructe de mare, iar ca fel principal tot fructe de mare de data asta prăjite, pizza marinara (pizza cu blat extreme de subțire, doar cu sos de roșii, usturoi tăiat feliuțe si o frunza de busuioc), o salata chef, tiramisu și un desert care nu am înțeles cum se numește, dar tare bun.

E draguț pentru că ești invitat să iți alegi desertul, le au expuse, doar că atunci când ajungi în fața lor, devine cam dificilă treaba, toate arată proaspăt și apetisant.

Chiar dacă nu comanzi desert, ți se oferă din partea casei o sticla rece-rece de digestiv, care se scurge de minune după masa îmbelșugată,  și niște fursecuri care pe mine nu m-au impresionat foarte tare.

islo1 islo2 islo3 islo4 islo5 islo7 islo8 islo9 islo10 islo11

Pe străduțele din jurul hotelului am dat si peste restaurantul Bio Pizza. Înăuntru era lume multă așa că am zis sa intrăm. Nu recomand în mod special acest restaurant, au foarte multe sortimente de pizza, însă nu m-a impresionat niciuna din cele două comandate. Ce mi-a plăcut în schimb a fost Tiramisu-ul, mai bun ca la L’Isola del Tresore.

biopizza

Călătorie minunată!

Asteapta...

Aboneaza-te la newsletter!

Vrei sa fii la curent cu cele mai noi articole din blogul meu? Aboneaza-te la newsletter si nu rata niciunul!